PONEI CONNEMARA

(Connemara Pony)

 

Legendele sustin ca acest ponei descinde din caii de rasa spaniola. Caii spanioli au fost salvati din Armada spaniola atunci cand vasele militare venite cu ganduri de cucerire au fost distruse de de furtunile de pe coastele stancoase ale Irlandei in 1568. In realitate, stramosii cailor din rasa Connemara au trait in Irlanda timp de mii de ani, cu toate ca unii din caii spanioli salvati s-au imperecheat cu cei locali. Este cunoscut faptul ca in secolul al XVIII-lea s-a introdus o infuzie de sange Pursange si Arab in aceasta rasa. Pana in 1920 rasa era amenintata de imprecherile la intamplare astfel s-au pus bazele Asociatiei Crescatorilor de Ponei Connemara pentru a conserva aceasta rasa amenintata. Un atuu al acestei rase este mediul inconjurator in care traiesc. Obisnuiti sa traiasca intr-o vreme dura si sa se hraneasca de pe pasuni sarace selectia naturala era dura: numai specimenele rezistente si bine cladite rezistand.

Corpul poneilor Connemara este compact si adanc, dar nu adnacit. Picioarele lui sunt scurte, curate si cu oase solide. Capul este chipes, gatul destul de lin si are o coama si coada abundente in par. Inaltimea sa este cuprinsa intre 2.3 m si 2.6 m si in pofida inaltimii sale mici este recunoscut ca un vanator si saritor excelent concurand cu mult succes in probe de rezistenta, sarituri, calarit si dresaj. Caii Connemara au avut initial un colorit aparte care astazi nu pream ai este intalnit. In prezent cea mai frecventa culoare este gri, dar mai poate fi intalnit si negru, bej si maro.

Origini

Caii Connemara sunt parte componenta a grupului de cai cunoscuti ca fiind ponei de munte sau dealuri. isi au origina in Connemara, tinutul Galway in vestul Irlandei. Sange Arab si spaniol a fost introdus pentru a improspata sangele. In schimb aceasta rasa de cal a fost folosit pentru a influenta si inbunatatii rasa de cai Irish hunter.

Supravietuirea Poneilor Connemara

Pe la inceputul secolului al XIX-lea, puritatea poneilor Connemara a fost amenintata de imnultirea incrucisata la intamplare cu alte rase de cai. De asemenea, multi Connemara au fost tinuti in grajduri astfel exemplare inferioare au rezistat. In anul 1920, un grup de proprietari au selectat o duzina de ponei din aceasta rasa de calitate buna si i-au eliberat lasandu-i sa creasca si sa se reproduca in libertate. Cei care au supravietuit aveau calitati excelente si au conservat genele si puritatea rasei.